Postmodern Openings



JURNAL INDEXAT ÎN: Web of Sciences (WOS); EBSCO; ERIH+; Google Scholar; Index Copernicus; Ideas RePeC; Econpapers; Socionet; CEEOL; Ulrich ProQuest; Cabell, Journalseek; Scipio; Philpapers; SHERPA/RoMEO repositories; KVK; WorldCat; CrossRef; J-GATE



Jurnalul Postmodern Openings își propune să promoveze excelența în cercetarea socială și umanistă cu referire la dinamica locală-universală în contextul globalizării. Postmodernitatea este un moment cheie pentru interconectarea valorilor identității colective naționale sau spirituale cu pseudo-identitățile globale. Deconstrucția valorilor, un semn specific al postmodernității, afectează în primul rând identitățile spirituale și culturale locale.

Înțelegem postmodernitatea ca o revoluție a individului în fața Universului, în sensul afirmării individului și deconstruirii oricăror structuri, în timp ce transmodernitatea este o întoarcere la unitatea fondatoare. Crizele din societatea postmodernă, generate de consumism și post-industrializare, sunt – pentru un reprezentant al paradigmei transmoderne – semne ale unei ,,creșteri fractale” pe un alt orizont, nici superioară, nici inferioară calitativ, semne ale unei alte modulații a aceluiași fundament experiențial al Unuia. ,,Rotația lingvistică” a secolului al XX-lea avea ca punct de plecare conceptul de structură. Postmodernismul pornește de la deconstrucția structurilor de reprezentare, tocmai cu argumentul ideii jocului lingvistic, ca o ,,gramatică” a înțelegerii realității. Postmodernitatea subliniază, de asemenea, puterea cuvântului în instituirea lumii. Îndepărtarea transcendentului către postmodernitatea care dă naștere unui nou umanism ,,dincolo de om” este nimicnicia, nimicul. Existențialismul umanist păstrează în continuare ,,Ființa” ca referință metaforică, pe care o contracarează împotriva oricărui lucru. Transmodernitatea coexistă în prezent cu postmodernitatea, prin urmare mulți identifică cele două paradigme, considerându-le ca o matrice culturală. Preferăm să distingem, ca diferență între cele două modele, o tendință centrifugală de concentrare în unitatea fundamentală a lumii pentru transmodernism și anume o tendință deconstructivă, specifică postmodernității.